O tristeță întarzie în mine
cum zăbovește toamna pe câmp,
nici un sărut nu-mi trece prin suflet,
nici o zapadă n-a descins pe pământ.
Cântecul trist, cântecul cel mai trist
vine cu clopotul din asfințit,
îl auzi în glasul sterp al vrăbiilor
și răspunde din umilința tălăngilor.
E toată viața care doare așa,
zi cu zi pe întinderea stepelor
între arborii neajunși la cer,
între apele ce-și urmează albia,
între turmele ce-și pasc soarta pe câmp
și între frunzele care se dau în vânt.
Ion Vinea – Declin
dan moldovan 
Când ne vor trece săruturi prin suflet, zăpezi vor troieni pământul iar frunzele se vor oferi
de bunăvoie vântului!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Frumos… si trist.
ApreciazăApreciază