Iubirea urca între noi din tăceri

 

Iubirea urca între noi din tăceri
ca luna-ntre doi palmieri
ce nu se-mbrăţişară nicicând

În trupuri, lăuntricul freamăt vibrând
spre cântec purta legănarea,
dar fu sugrumat acel glas răguşit.
Pe buze-mpietri nemişcarea.

Un dor de cuprindere, dezlănţuit,
lumini puse-n oasele-aprinse,
dar braţele vrând să se-ntindă, -au murit
în braţele-ntinse.

Iubirea şi luna trecu printre noi
mistuindu-ne trupurile-nsigurate.
Ca două năluci ne căutăm amândoi
şi ne-ntâlnim în departe.

@Miguel Hernandez/Iubirea urca între noi din tăceri