azuriu

azuriu

Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete să-ți șuiere ;
în tacuta noapte adâncă
glasul tău nu se aude, nu încă …

Din himericele bolți se anină
armele nopții, stelele-n ruină;
pană la noi încă n-a pătruns
al codrului clopot ascuns.

Cereștile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri …
Plimbă-te, pală, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !

Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspeții in veștminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumină subțire,
și naiuri și harfe si lire !

Emil Botta/Anotimp

Publicitate