El cuprinse, dulce, sânul ei,
greu, puternic, și-i răpuse gura
cu sărutul lui – iar langă ei
arborii iși prelungeau făptura
în amurgul limpede căzând,
în răcori de aur și de vânt…
Și își cunoscură-atunci dintâi
gustul și mireasma, și-și simțiră
de la creștet până la călcâi,
trupul, cum tresare și se miră.
Și apusu-i bântuia, plecând,
cu văpăi de aur și de vânt…
Și țipau și păsările-n cer.
Mana ei îi pâlpâia pe umăr.
Sta în lume cuplul lor stingher
iar, în jur, perechi fără de număr –
și-i împodobea pe rând, pe rând,
dragostea, cu aur și cu vânt…
El cuprinse, dulce, sânul ei – Nina Cassian
