Femeia mea frumoasă ca scriptura, Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura, Ci sufletul răscopt ca o căpşună Cu mirosu-nţelept şi carnea bună Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea După-amiezii, spre-a-mi spori puterea, Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă, Nelegiuit de alba mea mireasă, Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce În care tinereţea ta să-şi culce, Când ziua-ţi cade tristă la picioare, Lacrima grea, strălimpede şi mare. Femeia mea frumoasă ca scriptura/ Emil Brumaru
Ah…toamna mea draga. Il ador pe Brumaru. O bucurie am gasit aici 🙂. Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și imaginea este din pădurea Baciu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toamna frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, Padurea Hoia-Baciu, toamna trecuta.
ApreciazăApreciază