O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.
O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.
Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.
O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.
Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.
@Radu Stanca/ Poem
Bellísimo
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos poem, o adevărată declarație de dragoste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
un poet ok.
ApreciazăApreciază
thx!
ApreciazăApreciază
emoție pură:)…
mi-a plăcut poemul …mi-a pătruns inima , iar imaginea…de vis 🙂
mereu am spus că…știi să oferi fluturași 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
in curand, fluturasi de zapada…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
daaa, nici nu ai idee cât de mult îi aștept 🙂
îngerași cu fluturași de zăpadă 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană