Ierburi si flori


ierburi si flori
ierburi si flori

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

@Nichita Stănescu/ Poveste sentimentală

Anunțuri

3 gânduri despre “Ierburi si flori

  1. „Mă las moştenire ţărânei ca să renasc din iarba pe care o iubesc.
    De vreţi să mă găsiţi de-acum încolo, căutaţi-mă sub tălpile voastre…
    La-ntâia încercare de n-aţi izbutit să m-ajungeţi, nu pierdeţi nădejdea,
    Dacă nu mă găsiţi într-un loc, căutaţi-mă într-altul,
    Eu, undeva, m-am oprit şi v-aştept.” (Walt Witman, Fire de iarbă)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s