Etichetă: photo

efemer

efemer
efemer

Mor multe şiraguri de clipe,
Şi nimeni nu-mi bate la poartră
Când vremea-mi aşterne pe suflet
Cenuşa ei aspră şi moartă.

Vin neguri cu noaptea pe umeri,
Şi bezna mă-nghite, nătângă,
Şi viforul vine, păgânul,
A viselor aripi să-mi frângă.

Nu-i rază să-mi mângâie fruntea,
Încet coborându-mi din stele…
Mai străluci-va vreodată
Altaru-nchinărilor mele?

Stejarul nădejdilor multe
Îşi scutură frunzele moarte…
Vai, tu eşti atât de frumoasă,
Şi tu-mi eşti atât de departe…

Octavian Goga/Părăsit

cercuri

cercuri
cercuri

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotînţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

@Lucian Blaga » Amintire

Martie

martie
martie

Aşa rătăcesc prin pădurea mutantă
cu negrul corb înfipt în umărul drept
căutând florile răsărite pe mormântul iernii
ascultându-mi tic-tacul anemic din piept.
– Dacă ai zâmbi mai des ai fi fericit,
îmi şopteşte arătarea de pe umăr şi-aştept
să tacă sau mai bine să zboare zălud
departe, în lume, să nu-l mai aud.

E martie totuşi, nu pot ignora
ghioceii şi verdele… chiar dacă-i crud.

Gand

gand
gand

Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,
Pentru această vară, pe la zei,
Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!
Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,
Mult mai solar, mai tandru, mai frumos
Decât am face-o, tăvăliți pe jos,
Prin iarba obsesivei despuieri;
Învață să spui mâine în loc de ieri,
Acoperindu-ți brațele cu flori
Și, mai ales, să nu-ndrăznești să mori!

@George Țărnea/ Reflex 109

Grafică

Grafică
Grafică

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ți-l fac?”

Am răspuns iubitei: “Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.

Poți așterne patul și sufla-n cămin,
Eu și fără tine sunt de viscol plin.”

@Serghei Esenin/Poartă-n ochi seninul

Destin

destin
destin

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
O mie de păsări în colivii;
O mie de uși s-ar da-n lături
Și s-ar umple văzduhul de păsări
Și – ca legătura de chei a pământului –
Ar zăngăni apele sub mâinile vântului
Și s-ar vesti dezghețul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie și pinteni
Și-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre și goale;
Sloiul albastru al singurătății s-ar sparge în hău –
Tu, dezghețul meu, soarele meu!

@Nina Cassian /Dezgheț

Alte lumi…

Alte lumi...
Alte lumi…

Din frumusetea noastra ramane moartea si nostalgia.
Singuri in speranta, singuri in deznadejde,
singuri in iubire, singuri in ura
singuri in singuratate.
Sa ai mai multa inima decat ii trebuie lumii…
Ti-am dat o poezie care surade ca Asia.
Astept cea mai mare dragoste,
s-o ucid si sa mor.
Nu toti muntii sint cu Soare. Poate ca ai mei au fost cu soare…

@Ion Caraion – Comedie macabra)