BT Arena

*

 

 

„Un copac cu flori…”

Aureola

Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.


Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-n jurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.


Aureola/Lucian Blaga

Vestitorii primaverii

Cine va cânta cântecul mare, în care să-ncapă pământul și toate lucrurile blânde și întunecate, rădăcini, amintiri amare? Un cântec aproape neauzit prin care să poată turmele trece – și …

la marginea intunericului

visator…

Doamne, unde-ai să ne-aşezi pe noi, visătorii, care-am băut din corola florii de mătrăgună şi-am trăit goi? N-am avut altă-avuţie decât praful de pe tălpile noastre, altă casă decât zările-albastre din …

cosmos

fum

Liniste