Ca-ntr-o legendă veche și uitată în valea noastră s-a ivit o sfântă. În preajma ei mereu văzduhul cântă. Și umblă zvon că noaptea câteodată când stă pe întuneric în chilie văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă. Nu bănuiește aureola vie ce-n jurul capului îi luminează, zvâcnind și întețindu-se-n visare. Ea simte numai și se miră trează cum fluturii de noapte-o cercetează, cum sfârâind prin păr ca-n lumânare îi cad pe rând, cenușă, la picioare.