Reaprindeți candela-n căscioare Lângă busuiocul cel mereu. Degerat la maini și la picioare, Se intoarce-acasă Dumnezeu. Doamne, Cel din slăvile creștine, Ce pacate oare-ai săvârșit Că te-au dus acolo și … Continuă să citești Reaprindeți candela

Reaprindeți candela-n căscioare Lângă busuiocul cel mereu. Degerat la maini și la picioare, Se intoarce-acasă Dumnezeu. Doamne, Cel din slăvile creștine, Ce pacate oare-ai săvârșit Că te-au dus acolo și … Continuă să citești Reaprindeți candela
De trupu-n care mă pîndeşti, durere,
m-aş despărţi cu inima uşoară,
ca să răsar într-o împrăştiere
de iarbă şi de flori la primavară.
I-o taină pentru ce i-a trebuit
lui Dumnezeu acest clondir de sînge
( dizgraţios şi greu de mînuit ),
cînd gîndul se putea, de-o pildă, strînge,
scînteietor, pe-aripa unui flutur,
ori între două foi de trandafir,
care-s aşa frumoase cînd se scutur
pe-al straturilor verde cimitir.
De cîte ori îmi simt putreziciunea
în care sufletul mi-ai răsădit,
eu, Doamne, nu-ţi contest înţelepciunea,
da-mi zic c-a şasea zi ai obosit.
@Magda Isanos/ Strofele poetului bolnav