Cinema Mărăşti

No comment

Anunțuri

Bonţida în câteva imagini

O să spun doar că Bonţida ar putea atrage mai mulţi turişti, fiindcă această comună înseamnă în primul rând castelul din localitate, dar nu numai. Există  şi câteva biserici interesante, o viaţă rurală specifică, o atmosferă ce poate fi cu greu descrisă în cuvinte.

Cum spune şi titlul acestui post, vor vorbi imaginile. Informaţii despre Bonţida şi monumentele ei găsiţi cu siguranţă pe net.

Pericol public sau nepăsare?

De câte ori trec pe podul de lângă Autogara Cluj mă încearcă o stare de nesiguranţă generată de „tabloul” electric din imaginea alăturată. Mă aştept ca forţe irezistibile să mă atragă înăuntru şi să mă prăjească la voltaj maxim, senzaţie determinată în principal de lăţimea de maxim 1 metru a trotuarului, de la balustrada podului până la capcana energetică.

Nu sunt specialist în reţele electrice astfel că este posibil ca respectiva cutie să fie debranşată de la reţea. În situaţia asta avem în faţă doar un dispozitiv inestetic folosit de unii drept coş de gunoi.

În schimb, dacă e racordată la reţea, e vorba de un atentat la viaţa trecătorilor. E nevoie ca cineva să moară pentru a se lua măsurile simple dar necesare?

Doar un simplu capac şi ar rezolva dilema. E oare prea mult pentru un oraş de nivelul Clujului?

Ziua Mondiala a Apei

ONU a stabilit ca ziua de 22 Martie sa fie sarbatorita in toata lumea ca Ziua Mondiala a Apei. Vineri seara am vizionat la un post local de televiziune un reportaj dedicat acestui eveniment, in care erau prezentati cativa activisti (posibil de la compania de apa , nu am vazut chiar de la inceput), care distribuiau trecatorilor de pe podul de peste Somes, la Astoria, fluturasi tematici. Un mester, seful activistilor probabil, explica foarte plin de sine, ca au distribuit 1000 de fluturasi plus ca apa din Somes e ok, in timp ce un trecator intervievat isi exprima speranta ca va mai bea candva apa din Somes.

M-a cam bulversat reportajul in cauza pentru ca, in ziua cu pricina tocmai am admirat Somesul de pe podul de langa Astoria si am remarcat cum apele uzate se varsa printr-un canal din stanga raului, colorand spre brun o fasie bine delimitata a Somesului. In acele momente ma gandeam ca pestii care mai traiesc in Somes s-au adaptat atat de bine in apele superpoluate, incat probabil se hranesc cu resturile organice si anorganice care se gasesc in deversari, astfel ca a manca astfel de pesti e echivalent cu a te otravi de buna voie. Cred ca avertismente de genul nu consumati peste prins in Somes, Dambovita sau Teleajen (asta ca sa dau cateva exemple, desi banuiesc ca situatia e similara pe mai toate apele curgatoare din tara) ar trebui sa faca parte din obligatiile de sericiu ale  garzilor de mediu.

Revenind la activistii de mediu,  romanii au prins foarte repede smecheria asta cu proiectele de la europeni. In general se fac cativa fluturasi, se publica un articol in presa, eventual se organizeaza  o masa rotunda sau o vizita la o scoala generala si se toaca 30-40 de mii de euro. Daca s-ar inventaria cati bani s-au cheltuit pe proiecte de mediu in Romania ultimilor 20 de ani  cred ca am obtine o suma astronomica care ar fi fost suficienta ecologizarii intregului continent. Cei care activeaza in domeniu stiu ca sumele vehiculate de mine sunt minime, media trece de 100 de mii de euro pe proiect.

Fotografiile din acest material reprezinta paraul Nadas in dreptul Autogarii clujene si la doi pasi  (la propriu) de Hotelul Beta, si au fost facute tot vineri, 19.03.2010. Mi-a atras atentia in primul rand culoarea paraului, nejustificata de o eventuala ploaie abundenta, deci sigur e vorba de altceva la mijloc. Cat despre maldarul de mizerii ce sa zic!

Probabil ca e sarcina Companiei de apa sa curete raurile, dar nici patronul hotelului nu ar trebui sa stea cu mizeriile sub balcon. Sincer, mi-ar fi rusine sa inchiriez camere sub geamul carora plutesc gunoaiele. Cred ca le-as fi rugat pe angajatele ce faceau plaja pe balconul hotelului si visau la cele strainatati sa faca bine sa stranga peturile, sau pur si simplu plateam doi oameni fara servici sa faca un pic de curatenie sub balcon ca, deh, poate apare Romeo.

 

 

 

 

 

 

 

 

Actualizare:

 

 

Daca tot vorbim de Ziua Apei m-am gandit ca nu strica sa postez si o poza cu apa mai curata.

Daca toate apele din Romania ar fi cel putin asa de curate situatia ar fi mult mai roz.

 

si aici…

Reclame neconvenţionale

Lupta pentru pieţe e tot mai crâncenă în contextul crizei şi a globalizării, aşa că ideile contează.

1. Îmi povesteşte un prieten  că, recent,  trei clujeni au stat într-o pensiune din Ungaria cu şase milioane. În preţul acesta sunt incluse micul dejun şi cina (foarte bune şi la discreţie), acces la saună şi alte mici accesorii ce fac o minivacanţă să-şi merite banii. Pensiunea în cauză e situată într-o staţiune foarte bine văzută de ardeleni, nu-i dau numele ca să nu-i fac reclamă gratuită, plus că nu ştiu cum se scrie şi ar trebui să caut pe net denumirea corectă.

Cuget eu ascultând relatarea amicului şi ajung la concluzia că e vorba de şase milioane de căciulă, amicul insistă că toţi trei au plătit suma. Fiindcă nu ne înţelegem, sună pe unul dintre împricinaţi şi acesta confirmă: 2 milioane de persoană, 6 ptr toţi trei. În plus s-au simţit în centrul atenţiei, gazdele având o conduită ireproşabilă, o rupeau pe româneşte, aveau pregătite chiar CD-uri cu manele (nu a fost cazul, dar intenţia contează).

2. Intervine un alt amic care povesteşte că ieri a fost sunat din Ungaria, chiar din staţiunea în cauză, şi o voce blondă i-a povestit cam 5 min. , într-o română acceptabilă, despre facilităţile oferite de pensiunea y sau x. După terminarea convorbirii e sunat de o cunoştiinţă din Oradea care îi mulţumeşte pentru că a avut răbdarea să asculte promoţia din Ungaria el fiind cel ce i-a furnizat numărul de telefon. Pentru aceasta, tipul din Oradea are o mică reducere… la vreo sută de telefoane, poate face un sejur pe gratis, cune ştie?

3. Mulţi nu realizează că un simplu anunţ pe uşă poate avea şi rol de reclamă. Unele de efect, zic eu. Am văzut recent un astfel de anunţ-invitaţie care m-a pus pe gânduri, după ce m-a făcut să zâmbesc iniţial.

nu vă sfiiţi
nu vă sfiiţi

Chestia asta cu „Nu vă sfiiţi” m-a dat gata! Şi comercianţii pot avea idei klasse, nu-i musai să apeleze la o firmă de publicitate, deşi uneori nu strică.

trageţi!
trageţi!

De asta nu ştiu ce să zic: Vă rugăm trageţi!

Eu aş fi pus-o la o bancă.

Luni în Cluj

afiş
afiş

Pentru cei care nu sunt foarte  interesaţi de politică, semnalez că luni, 15 Martie, în Disel Club , de la ora 21,00, va avea loc premiera absolută a piesei de teatru Tony şi Dora în regia lui Dan Chiorean în cadrul proiectului Teatru de Club. Sincer să fiu nu ştiam de existenţa cestui proiect care, fie vorba între noi, mi se pare interesant. Dar câte lucruri nu ştiu!

Dar, înainte de a merge la clubul-teatru sunteţi invitaţi de la ora 14,00, la Biblioteca judeţeană unde va fi vernisată o expoziţie de fotografie poloneză a unor artişti din regiunea Malopolska.

Din câte ştiu între oficialităţile din Malapolska şi Biblioteca clujană s-au stabilit relaţii de colaborare concretizate până acum într-o expoziţie de fotografie  poloneză vernisată tot la bibliotecă, în urmă cu vreo 3-4 luni şi una a fotografilor români derulată la începutul acestei luni în Polonia.

Dacă o să am timp o să trec pe acolo şi o să vă scriu vreo două vorbe despre eveniment.

Cronica unei dimineţi de duminică

Am dat o tură prin Clujul matinal şi duminical, curios fiind cam ce preocupări au concitadinii într-o dimineaţă de martie, nici de iarnă, nici primăvăratică.

la biserică
la biserică

Am fost surprins să văd o mulţime de clijeni la şi în jurul bidericilor din oraş. În faţa Catedralei Ortodoxe, tineri şi vârstnici aşteptau frumos să le vină rândul să intre înăuntru, în timp ce slujba se auzea şi afară graţie difuzoarelor . După vreo jumătate de oră (faţă de momentul surprins în poză) piaţa din faţa catedralei era aproape plină, fapt ce m-a surprins deoarece credeam că doar cu ocazia marilor sărbători este un aşa mare aflux de credincioşi.

În acest timp, la Catedrala Sfântul Mihail, credincioşii catolici ies unul câte unul din biserică semn că aici slujba e mai scurtă. Mai schimbă o vorbă, ca deh, mâine e 15 Martie, apoi se despart fără grabă.

Se pare că locuitorii Clujului sunt credincioşi, sau poate că e doar o formă de socializare, cine poate şti ce e în sufletul omului.

la teatru
la teatru

În acest timp, o altă parte a clujenilor, aşteaptă să intre la premiera Teatrului Naţional, Flautul fermecat. Şi aici mă surprinde numărul mare de tineri, credeam că aceştia sunt fie în baruri, fie pe net. Se pare că am multe idei preconcepute despre cei care mă înconjoară dar sper să le depăşesc.  În faţa teatrului aud vorbindu-se şi româna şi maghiara de unde deduc că teatrul e mai democratic decât biserica.

Mă depărtez de cele două instituţii gânditor, mai dau o tură pe centru, arunc o geană la expoziţia de fotografie a lui Korniss Pall Peter, apoi o cotesc spre casă. Îmi atrage atenţia un bătrân costumat într-o frumoasă ţinută din postav ce aminteşte de Avram Iancu. Are tricolorul pe braţ, o cocardă sau insignă în piept, un ziar la cizmă şi o carte, poate album, despre ţăranul român. Are atitudine de fost militar dar e puţin stingherit de atenţia care i se acordă, aşa că renunţ să-l fotografiez deşi e un subiect fain. Mă gândesc că e membru al Asociaţiei Avram Iancu şi probabil , merge la o şedinţă a asociaţiei în care vor discuta despre hotărârea secuilor de a oficializa limba maghiară, la ce atitudine să adopte, sau poate despre ziua de 15 martie. Mi se pare ciudat că e în centrul atenţiei din cauza ţinutei, chiar dacă nu se aud comentarii pe această temă.

Pare a fi din altă lume.

Seara îl văd la ştiri. În mare măsură am apreciat corect, nu în totalitate însă.

Apoi dimineaţa a devenit amiază.

Expoziţie Korniss Peter la Cluj

fotografii de Korniss Peter
fotografii de Korniss Peter

Până pe 4 Aprilie  clujenii mai pot vizita epoziţia de fotografie  alb-negru semnată de Korniss Peter, la Muzeul de artă. Fotografiile artistului reflectă apoximativ 40 de ani de activitate fotografică desfăşurată în satele din Transilvania.

Korniss Peter s-a născut la Cluj-Napoca în 1937,  ulterior s-a stabilit în Ungaria iar activitatea sa în domeniu s-a concretizat în numeroase expoziţii dar şi în 14 albume de fotografie. Printre numeroasele premii obţinute se numără şi un Pulitzer obţinut în 2004.

Deşi unele cronici vorbesc despre faptul că artistul fotograf surprinde transformările satului transilvănean în decursul anilor, respectiv între 1967-2008, consider că acest aspect este prezentat doar marginal şi conjunctural. În esenţă fotografiile expuse de Korniss Peter vorbesc despre momentele importante din viaţa omului: moartea, despărţirea, meditaţia, etc.

M-a surprins plăcut  discreţia şi eleganţa tratării subiectelor de către fotograf, menţinerea unei distanţe politicoase  faţă de cel sau cei surprinşi în cadre, astfel că se evită invadarea spaţiului personal chiar dacă multe dintre imagini prezintă chiar personaje aflate în  situaţii ce ţin de o anume intimitate. O altă surpriză a fost să constat că o parte destul de importantă a fotografiilor au fost făcute în satele din Maramureş deşi mă aşteptam ca toate să fie din centrul ţării.

Câteva fotografii care mi-au plăcut în mod deosebit:

* Femeie rugându-se, Maramureş, 1997

* Înmormântare iarna, Cluj, 1997

* Om  în vârstă cu fiica şi strănepoata, !998

* Femei ascultând mesa, Maramureş, 1995

Evident că pentru numeroşii iubitori de fotografie din Cluj o vizită la expoziţia în discuţie nu poate fi decât o ocazie de a învăţa sau pur şi simplu de a admira creaţiile unui artist în domeniu. Nu ar fi exclus ca unele teme  şi abordări pe care le întâlniţi la fotografi cunoscuţi astăzi prin intermediul galeriilor virtuale să vi se pară familiare atunci când veţi parcurge imaginile lui Korniss Peter. S-ar putea să fie doar o coincidenţă dar şi o posibilă influenţă exercitată de artist asupra altor iubitori ai acestei arte.