Târg al meşteşugarilor în Cluj

În zona pietonală din perimetrul Casei Corvin din centrul Clujului s-a organizat un târg al artizanilor, unde pe lângă meşteri clujeni am văzut şi reprezentanţi ai altor zone din ţară. Târgul se derulează sub semnul mărţişorului, multe dintre exponate având această temă. Fiindcă e vremea în care femeile din viaţa noastră trebuie sensibilizate prin câte o mică atenţie s-ar putea ca târgul să vă ofere soluţia salvatoare.

Organizarea unor astfel de acţiuni în centrul oraşului e de natură să pună în valoare zona veche a urbei şi chiar să devină o amprentă a Clujului turistic. Care va să zică se mai întâmplă şi lucruri bune în oraş.

Fântâna lui Alexandru Macedon

O legendă interesantă şi fascinantă în acelaşi timp susţine că marele Alexandru Macedon ar fi hălăduit în tinereţe prin părţile Ardealului, mai precis undeva în apropiere de Turda. Se pare că încă de atunci marele strateg avea calităţi care aveau să-l propulseze în fruntea lumii cunoscute în epocă.

În zilele noastre, vestitul strateg ar ajunge mai uşor la o eventuală destinaţie din zon fiindcă în apropire trece autostrada Behtel.

La capatul Cheilor Turenilor, dinspre localitatea cu acelaşi nume situată  între Turda şi Cluj, se află o fântană alimentată de trei izvoare, care seamană cu un coif. Alături se văd in stâncă adâncituri care seamănă cu urmele copitelor si nărilor unui cal.

Legenda care s-a păstrat în zona Ardealului spune că prin parţile acestea ar fi trecut Alexandru Macedon. Ducând mare lipsă de apă, Alexandru Macedon ajuns aici şi-a aşezat coiful pe stâncă, în timp ce calul lui năzdrăvan a suflat năpraznic în stâncă şi a lovit piatra cu copitele. Atunci au izbucnit izvoarele care l-au salvat pe Alexandru şi calul său de la o moarte sigură şi chinuitoare.

O altă variantă susţine că  pe marginile fântânii  se pot  vedea două  adîncituri în stâncă, acestea fiind de fapt  urmele genunchilor calului lui Alexandru Macedon care s-a aplecat însetat fiind, a apropiat botul de stîncă  rezultînd scobitura principală. Aflaţi în pragul epuizării calul  a suflat întîi cu  nara stângă dar  nu a curs apă, apoi a suflat cu cealaltă nară şi a ieşit din stîncă o apă rece şi clară din care şi-au stâmpărat setea atât marele conducător, cât şi calul legendar.

Fântâna este cunoscută şi sub   numele de  Izvorul lui Ducipal după numele calului lui Alexandru Macedon.

Albastru de Tarniţa

tarniţa
tarniţa

Uneori totul e albastru la Tarniţa: şi apa  şi cerul şi aerul. Din punct de vedere fotografic, e o dilemă, fiindcă nu e uşor să faci o poză monocoloră. În acelaşi timp e frumos şi o încercare merită făcută. Aşa că am riscat şi a ieşit o nouă marcă: albastru de Tarniţa.

Somn central

odihna
odihna

În centrul Clujului, unde nu ai loc să arunci un ac că şi apar poliţiştii comunitari, unii dorm liniştiţi, chiar încălziţi de razele soarelui primăvăratic. Dacă iţi trece cumva prin cap să parchezi prin zonă poţi fi sigur că în mai puţin de 5 minute şmecherii o saltă şi trebuie să o cauţi pe la marginea oraşului, dar să dormi la umbra calului lui Matei Corvin e super ok.

Nepăsare

Pentru Primăria clujană contează mai mult vorbele decât faptele. Nu-i zi fără vreo oficialitate pe sticla posturilor locale. Zilele trecute primarul ne povestea cum o să facă din Parcul Central parcul cel mai fain din ţară. Azi, în centrul Parcului Central mizeria e la ea acasă, după cum se vede şi din imaginea alăturată. Mi-e greu să cred că o administraţie care nu poate curăţa un spaţiu aflat la doi metri de aleea ce trece pe lângă lac poate transforma parcul în perla Transilvaniei.

În fond, e demonstrat că e mai uşor să promiţi decât să faci ceea ce promiţi. E posibil însă şi ceea ce acum pare imposibil: alegătorii să nu mai fie creduli.

Luminile nordului

În această seară, de la ora 18,00, în foaierul Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie  Luminile Nordului, autorii find clujenii Septimiu Bizo şi Şerban Schiau. Expoziţia a fost o acţiune marca Artimage şi Biblioteca Judeteana.

Acum fiindcă eu nu sunt ziarist o să vă relatez câteva aspecte care mie mi s-au părut interesante.

În primul rând, m-am prezentat la vernisaj cu aparatul foto în bandulieră, tocmai pentru a ilustra materialul cu una-două poze. După ce am văzut expoziţia mi-a cam pierit cheful să scot aparatul, mai mult, m-am decis să-l brişcălesc numai când nu mă vede nimeni.

Apoi, m-a uimit numărul mare de persoane prezente la vernisaj. Cred că au fost peste 200, printre care cel puţin 30 aveau de la 60 ani în sus. Eu am auzit de cei doi fotografi şi chiar le-am admirat unele fotografii postate pe situri de profil, fiindcă sunt preocupat de chestiunea foto, dar bătrâneii respectivi? Bravo lor!

Mircea Albu, preşedintele Artimage, i-a lăudat pe expozanţi, pe merit zic eu, a precizat că e a treia expoziţie derulată sub egida asociaţiei în acest an şi a anunţat că Septimiu şi Şerban au în plan o mică tură foto în Peru care se va materializa, bineânţeles, cu o nouă expoziţie anul viitor. Apoi i-a invitat pe participanţi ca, după vizionarea fotografiilor să participe la o proiecţie de fotografii de pe alte meleaguri realizate şi comentate de cei doi artişti fotografi, acţiune organizată într-un spaţiu adecvat de la etajul 7, n-am înţeles dacă acolo e sediul Artimaj ori e o sală a bibliotecii. De asemenea, a anunţat derularea primei şedinţe a asociaţiei pe luna în curs.

Cei doi artişti au fost scurţi şi la obiect: Septimiu Bizo a pozat în Islanda iar Şerban Schiau în Norvegia.  Septimiu a confirmat proiectul Peru şi a precizat că într-un colţ sunt patru fotografii realizate de o colegă de-a lor în ale fotografiei, al cărui nume nu l-am reţinut, aşa că nu vi-l pot dezvălui. Scuze.

Acum câteva vorbe despre fotografiile expuse:

Pentru un mic exerciţiu de imaginaţie vă spun că au fost înşirate pe pereţi vreo 50-60  de peisaje din Nordul mai mult sau mai puţin îngheţat, nota dominantă fiind  apa  CURATĂ, în diferite culori şi nuanţe de la albastru la verzui, de la ocean la cascadă, de la abur la ţurţur, stânci, gheţuri şi gheţari, nisip, cer întotdeauna albastru chiar dacă din când în când apăreau mici nori, aşa de decor.

Calitatea fotografiilor fără cusur, la fel compoziţia, încadrările, prelucrările.

Am remarcat totuşi un aspect care m-a contrariat puţin: unitatea deosebită a expoziţiei. Dacă lipsea prezentarea şi semnătura de pe fotografii aşi fi putut crede că sunt opera aceluiaşi fotograf. Interesant nu?

În concluzie, o expoziţie foarte reuşită şi doi fotografi de top.

Abia aştept să văd  cu ce se întorc din Peru!