În viața aceasta trebuie să-nveți să privești,
Nu cu vederea, ci mai ales cu ochiul minții,
Să arzi pentru alții și să le mulțumești
Părinților, iubirii lor regale – ca sfinții.
Privește, contemplând, cerul albastru și larg,
Știind că ne vom regăsi cu toți laolaltă,
După ce am învățat să iubim străinul, sau omul drag,
Lăsându-ne, la sfârșit, numele în piatră, înscris, cu o daltă.
Întoarce-ți privirea înapoi spre pământ,
Spre locul în care te-ai născut prima oară,
În acest tărâm magic și sfânt,
În care sufletul se simte o vioară!
Apoi, privește și-n jurul tău, spre ceilalți,
Observând cât de puțin îi trebuie omului ca să trăiască,
Stăruind să urci sufletul spre munții înalți,
Mulțumind Domnului că toți au învățat să-L iubească.
În viața aceasta poți să faci tot ce vrei,
Dar nu uita că sufletul e ca apa,
E pur – asemenea apei ce-o bei,
Și poartă în el bobul vieții, ce nu-ncolțește în Sahraa!
În viața aceasta trebuie să-nveți să privești,
Nu cu vederea, ci mai ales cu ochiul minții,
Să arzi pentru alții și să le mulțumești
Părinților, iubirii lor regale – ca sfinții.
Privește, contemplând, cerul albastru și larg,
Știind că ne vom regăsi cu toți laolaltă,
După ce am învățat să iubim străinul, sau omul drag,
Lăsându-ne, la sfârșit, numele în piatră, înscris, cu o daltă.
Întoarce-ți privirea înapoi spre pământ,
Spre locul în care te-ai născut prima oară,
În acest tărâm magic și sfânt,
În care sufletul se simte o vioară!
Apoi, privește și-n jurul tău, spre ceilalți,
Observând cât de puțin îi trebuie omului ca să trăiască,
Stăruind să urci sufletul spre munții înalți,
Mulțumind Domnului că toți au învățat să-L iubească.
În viața aceasta poți să faci tot ce vrei,
Dar nu uita că sufletul e ca apa,
E pur – asemenea apei ce-o bei,
Și poartă în el bobul vieții, ce nu-ncolțește în Sahraa!
Copyright @ A. Răduț / 2022
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumim, d-le Radut. Sa aveti un anotimp fara griji!
ApreciazăApreciază