Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ…
Emil Brumaru/Aveai părul lung până la cer
Frumos tribut adus lui Emil Brumaru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am sters din greseala un comentariu, imi cer scuze. Incolo, toate bune si frumoase… Doar ganduri bune!
ApreciazăApreciat de 1 persoană