Călăuza


Călăuza

 

 

Rămîne-nchis într-un îngheț de vers
fierbintele meu jind de-a te pricepe,
perete cu icoane nepereche
prin care curg din carte-n univers.
Cu mine un norod de trupuri reci
se-ndreaptă către stele, oameni simpli
și eu li-s călauza pe poteci.
Sunt cel cu care truda lor se-ncepe
și cel ce rănile li le-a premers,
și cu genunchii, lespezile-a șters
de frigul vechi și de rugina veche.
A lor petala și ai mei sunt ghimpii,
toiag de ceara-n veacul douazeci,
pe dragoste tocmit, plătit cu siclii…

 

Gheorghe Tomozei/ Călăuza

Anunțuri

2 gânduri despre “Călăuza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s