
nu o să plâng
când va veni sorocul
deşi îmi pare că e lungă calea
nu-i bine să-ţi jigneşti norocul
scriind pe ziduri albe întrebarea
o să mă duc în codru cu iubita
întinşi pe frunze galben- ruginii
o să ascult cum mă străpunge iarba…
iubit-o tu de mână să mă ţii
nu o să plâng
deşi sunt melancolic
doar iarba o s-o ud sorbindu-ţi ura
şi o să-ţi mângâi sânul gothic
în timp ce mi se-astupă gura.
*Rares Pintea/Nu o sa plang
Mulțumesc!
Este deosebit de frumoasă! (ma refer la imagine,însă și poezia „mă străpunge”,tot cu fire verzi..)
ApreciazăApreciază
Vine toamna si scapam de iarba rea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană