Poetă aşteptând pescăruşul


Poetă aşteptând pescăruşul
Poetă aşteptând pescăruşul

Scrisoare  trimisă printr-un pescăruş

Sînt trist ca o romanţă veche-n care
Toamna a fost strivită de-un tramvai,
Iubit-o, şi mi-s palmele amare-
Două gravuri cu linii scurte, vai.

Pe-aici tăcerea văruieşte plopii,
Stelele-şi lasă icrele-n strîmtori,
Singurătatea lung foşnind din rochii
Mă vrea amantul ei; iar uneori

În mine parcă înnoptează marea.
Mă surpă lent o zbatere şi-un dor,
De simt albind pe gânduri toată sarea
Ce lustruieşte peştii în Bosfor.

Nopţi albe ca o iederă lividă
Îmi cresc pe piept; sub valuri reci de frig
Te simt în mine ca pe-o Atlantidă,
Ca pe-o planetă vie- şi te strig,

Dar parcă nu m-auzi. M-auzi tu oare ?
Storc zările şi-aştept un semn să-mi dai,
Căci sînt mai trist ca o romanţă-n care
Toamna a fost strivită de-un tramvai.

@Arcadie Suceveanu/Scrisoare  trimisă printr-un pescăruş

Anunțuri

11 gânduri despre “Poetă aşteptând pescăruşul

  1. mereu te aud 😛 glumesc :))…sau poate nu 😛
    frumoasă poezie ….cât despre fotografie 🙂 .știi deja :)..am ” furat-o” 😉
    mi-a plăcut ” ploaia de stele” ;)…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s