Plastic


plastic
plastic

O, nu-i nimic
decât mărgăritarul
Pierdut prin mărăcini şi bolovani,
Când inima a-ncremenit hotarul
La care te aştept de mii de ani.

O,nu-i nimic
doar îngerul şopteşte
În pânza Penelopei îngropat,
Doar luna printre noi adânc păşeşte
Rupându-ne din visul celuilalt

O,nu-i nimic
decât uitarea moartă
Sub frunze,sub ninsori,sub adieri,
Doar tu şi eu păzind aceeaşi poartă
Ce pare că nu duce nicăieri.

Dar nu-i nimic ,
va trece ca o boare
Orice durere cuibărită-n lut,
Ne vom atinge iar din ne-ntâmplare,
Ne vom sfârşi din nou c-un început.

@Doina Rândunica Anton/EU SUNT FATA DIN VIS

Anunțuri

5 gânduri despre “Plastic

  1. Niciodata nu mi-au placut florile de plastic, mi se par ieftine si ipocrite (poate pentru ca imi plac prea mult cele naturale), dar umbrele in fotografie ma fascineaza. In misterul fotografiei totul capata sensibilitate.
    Iar poezia, oh poezia….

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s