Toamnă târzie la Mărişel


Am ajuns la Mărişel când toamna apunea demn peste case, garduri şi văi, când iarna bătea la uşa Apusenilor vinovată parcă pentru o mică întârziere.

În iestimp, Soarele cade oblu aproape toată ziua şi razele mai blânde îndeamnă călătorul la visare. Am întâlnit puţini moţi în această călătorie prin Poarta Apusenilor, Ţara părea a fi părăsită de oamenii ei.

În viitoarea mea incursiune prin Mărişel şi împrejurimile lui binecuvântate mă voi întâlni desigur şi cu Ei, le voi asculta poveştile şi poate  le voi împărtăşi şi altora.

Sincer să fiu mi-a plăcut liniştea şi calmul ancestral al zonei, discreţia oamenilor şi şoaptele vântului care mă îndemnau să revin când zăpada va acoperi culmile domoale.

Din păcate nu am dat curs invitaţiei, poate că primăvara asta va fi mai darnică.

Până atunci, o samă de imagini:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s