Traian Băsescu nu e ….
Am văzut de mai multe ori bannere cu “Traian Băsescu nu e preşedintele meu” şi nu odată m-am gândit să-mi lipesc şi eu unul de blog. De fiecare dată am rezistat impulsului fiindcă ceva îmi spunea că enunţul nu mă reprezintă.
Acum mi-am dat seama care e hiba:
Enunţul e parţial adevărat deoarece:
Emil Boc nu e premierul meu.
Senatorii şi deputaţii nu sunt parlamentarii mei.
Miniştrii nu formează guvernul meu.
Partidele nu sunt formate din politicienii mei.
În general tot ceea ce constituie statul e străin de aspiraţiile şi aşteptările mele.
Curios că îmi vine în minte Sabin Gherman cu al său “M-am săturat de România”. Chestia e că nu m-am săturat de România ci doar de cei ce o conduc ca pe moşia proprie, rămasă lor moştenire de la bunii lor.
Îmi imaginez că pe vremea turcilor tot aşa se raportau românii la putere: ca la o forţă străină care are drept singur scop să ia un tribut cât mai mare.
În ultimă instanţă statul e o noţiune abstractă care există în virtutea relaţiilor dintre autoritate şi cetăţean. Ca să funcţioneze fiecare trebuie să presteze ceva. Dacă una dintre parţi, indiferent care, nu îşi achită obligaţiile relaţia riscă să se destrame.
Politicienii ar trebui să ţină cont de acest adevar.
Au ceva de spus